Mini enciclopedie de piatră flexibilă
Infiltrații de perete, problema constă adesea în
„Apa pe o cale pe care nu ar trebui să o urmeze”
Un perete exterior este expus vântului, soarelui și ploii. Crăpăturile pot fi reparate, iar scăparea poate fi refăcută, dar odată ce apa intră, repararea oricărei piese este inutilă.
Apa se infiltrează prin fisuri, ceea ce face ca stratul de izolație să devină umed și să se cedeze, stratul de ipsos să se scoată și să cadă, iar pereții interiori să mucegăească și să se decojească. Fiecare reparație înseamnă montarea din nou a schelelor - costisitoare și deranjantă pentru rezidenți. Un zid în care apa nu poate intra este un zid bun.
Există trei cauze principale ale infiltrațiilor pereților exteriori:
În primul rând, materialul în sine nu este impermeabil. Multe materiale de perete (cum ar fi acoperirile obișnuite și anumite panouri decorative) au o absorbție mare de apă. Apa de ploaie aterizează la suprafață și pătrunde încet; de-a lungul timpului, umiditatea își face drum în perete.
În al doilea rând, există goluri în stratul de lipire. Mortarul de ciment tradițional devine dur și rigid după uscare, iar contracția produce microfisuri. Apa se infiltrează de-a lungul acestor fisuri - înainte ca substratul să se crape, stratul de lipire sa deschis deja.
În al treilea rând, eflorescența. Materialele pe bază de ciment eliberează săruri solubile, formând pulbere albă pe suprafața peretelui. Acest lucru nu este doar inestetic, ci deteriorează și interfața de lipire și accelerează pătrunderea umezelii.
Abordarea hidroizolației pietrei flexibile Justone nu este de a „bloca” suprafața, ci de a forma un sistem complet de hidroizolație.
Piatra flexibila este realizat din nisip natural de cuarț și pulbere de piatră. Are o structură densă și o absorbție scăzută de apă. Când apa de ploaie cade la suprafață, nu poate pătrunde; nu poate curge decât în jos de-a lungul peretelui.
Mortarul adeziv proprietar Justone este un mortar de lipire polimeric, fără ciment, rezistent la apă - pur și simplu, nu este ciment, ci un material polimeric. Cea mai mare diferență față de mortarul de ciment tradițional este următoarea: cimentul „blochează” materialele împreună prin contact dur pe dur, în timp ce mortarul adeziv le „leagă” prin creșterea împreună.
Mortarul de ciment se bazează pe interblocarea mecanică - se micșorează după uscare și folosește frecare pentru a „prinde” materialele pe loc. În timp, pe măsură ce temperaturile fluctuează și peretele se mișcă, stratul de ciment începe să se crape și să se slăbească.
Logica de lipire a mortarului adeziv este complet diferită. Funcționează prin trei mecanisme:
În primul rând, penetrarea. Mortarul adeziv este o suspensie fină. Înainte de întărire, poate pătrunde în porii microscopici de pe suprafața substratului; după întărire, formează o ancoră fizică – nu „lipit la suprafață”, ci „crescut în ea”.
În al doilea rând, legarea la nivel molecular. Moleculele active din mortarul adeziv se adsorb și se leagă cu moleculele de pe suprafața substratului și din spatele pietrei flexibile, creând o potrivire strânsă la nivel molecular. Nu este aderență la suprafață, ci aderență moleculară.
În al treilea rând, legătura chimică. Pe măsură ce mortarul adeziv se întărește, moleculele active reacționează chimic cu moleculele de pe suprafața substratului, formând legături chimice de înaltă rezistență. Mortarul tradițional se bazează pe „frecare”, în timp ce mortarul adeziv se bazează pe „forța chimică” - unul este interconectarea fizică, celălalt este lipirea chimică; nu sunt deloc la acelasi nivel.
Mortarul adeziv nu este dur și rigid; are o anumită flexibilitate. Atunci când un perete suferă dilatare și contracție termică sau ușoară așezare, stratul flexibil de mortar adeziv poate absorbi și disipa stresul de deformare ca un arc, formând o „conexiune flexibilă” între piatra flexibilă și perete - când peretele se mișcă, se mișcă odată cu el; când peretele nu se mișcă, nici nu se mișcă. Nu rezistă rigid și nu crapă.
Într-o singură propoziție: mortarul de ciment se bazează pe „blocarea pe loc”, în timp ce mortarul adeziv se bazează pe „creșterea împreună”. Unul este fizic, celălalt este chimic - nici măcar nu sunt în aceeași dimensiune.
Pentru un proiect de renovare a peretelui perimetrului unei clădiri de birouri din Maoming, Guangdong, a fost folosită piatră flexibilă din seria de ardezie și granit Justone. A plouat a doua zi după finalizarea construcției, iar performanța de impermeabilizare a rezistat pe deplin testului. Piatra flexibilă și mortarul adeziv potrivit au în sine funcții de impermeabilizare bune și pot forma un sistem de impermeabilizare etanș pe exteriorul clădirii.
Aceasta nu este o coincidență. Performanța bună de hidroizolație a mortarului adeziv și a pietrei flexibile formează un sistem etanș de hidroizolație pe exteriorul clădirii, împiedicând pătrunderea apei de ploaie externe în fisurile din stratul de bază. Fisurile și infiltrațiile de apă pe pereții exteriori sunt tocmai cauza principală a multor probleme cu pereții exteriori.
Infiltrațiile de apă prin pereții exteriori nu sunt adesea o problemă cu peretele în sine, ci cu „apa care urmează căile greșite” - infiltrarea prin porii capilari ai materialelor, pătrunderea prin golurile din stratul de legătură și curgerea prin canalele de eflorescență.
Metoda pietrei flexibile subțiri nu este complicată: furnirul în sine blochează apa, mortarul adeziv formează un strat impermeabil, lipirea completă nu lasă cavități, iar rosturile flexibile nu se crăpă - apa nu poate intra, iar peretele rămâne în siguranță.
Doar un perete fără scurgeri poate rezista vântului și ploii.